sezon mort- Olga Stefan Adăugat în 16 iulie 2009, la 10:40 | 204 afișări / 198 vizitatori |
1 |
gâtul. jugulara. clavicula. sânii. îmi enumăr trupul pe bucăţi.o jalnică planşă de anatomie întinsă deasupra capului. vreau să mă recunosc şi în vis. căci în vis sânii spre care întinzi mâna sunt mere ruginii, îndelung ocolite. la capătul unor crengi ca la capătul unui schelet "pt. uz şcolar"- mărturii ale nu ştiu cărui anotimp despre care nu ţin minte nimic.
le simţi desluşit seminţele, coaja brumată, mirosul de ceară topită
cum simţi în gură oasele morţilor de jucărie sub pielea cărora ţi-ai imaginat mereu că ar creşte pene de raţă ca cele din pernele pe care ne-am fi întins şi visat
atâţia ani înainte.
îţi povestesc
ieri se făcea că aveam de 6 ori vârsta mea de acum
şi că pielea mi se adunase deja
în jurul ochilor- ca florile morţilor într-un bazinet
pe suprafaţa căruia joacă monede cu inscripţia ştearsă.
şi tot ieri
ochii mei demachiaţi erau aidoma acelor ouă răscoapte pe care le mâncam vara şi
a căror coajă crăpa mereu în ibricul cu apă fierbinte. la vârsta asta, miezul privirii se împraştie ca o carne macră, îmi zici
la suprafaţă-echimoze întinse şi dureroase–
pe dinăuntru 2 peşti cu gurile cusute.
azi în schimb am visat că eram feţi malformaţi în pântecele unei ţigănci bete care-şi desface picioarele pe o bancă. nu-nseamnă nimic, nu? doar atâta, că
frumuseţea a trecut. frumuseţea a fost o boală uşoară. au rămas pământul cenuşiu,
o livadă, sexul sticlos, un lac îngheţat sub care fojgăie monştri.
....
gambele, mâinile, 5 degete, o aluniţă pe spate, obrajii zdreliţi, părul scurt, nasul.
nu vei veni adică nu pentru mine
în urma ta se deschid larg ochii de sticlă ai prostituatelor oarbe
şi nările lor freamătă ca frunzele bolnave în vreme de ploaie.
stau încremenită pe toate tărâmurile-n care-mi închipui
că ne-am putea da întâlniri. că jenat îţi vei târî coada de balaur
sub paltonul răpciugos uns cu melasă cu un soi de alifie pentru negi cu
miere şi vin/ că singur ai fi aidoma cailor slăbănogi care mănâncă jăratec
şi atâtea altele atâtea altele de 6 ani
desenez o femeie ghemuită-ntr-un măr. carnea i se scurge printre liniile dictando ale caietelor de istorie. poartă chipul copiilor lepădaţi
de prietenele mele, de surorile mele, de cerşetoarele ciupite de vărsat.
chipul cumplit al morţii cărnoase.
sufletul meu e o povară prea perfidă
ca să pot scrie despre ea, ca s-o desfac ca pe-un rucsac în care merindele s-au stricat
şi hainele s-au umplut de noroi. dar îţi vorbesc până când numele tău se strânge iar ca un cort şi ca o unghie îmi zgârie pielea încreţită,
de pe braţe
Distribuie pe facebook
